http://www.pirate-artmag.com/ fr over-blog.com RDF 1.0 Generator admin@over-blog.com 2008-02-20T13:31:58Z http://www.pirate-artmag.com/article-19841183.html Geamurile fără perdele mi-au plăcut întotdeauna, îmi imaginez că geamul e portiţa spre o altă lume, n-am nevoie de perdele. Azi văd luna în perioada ei de cură, îmi pare cam tristă şi nu e ghiftuită. Chiar şi în zilele astea o surprind cum îşi găseşte prieteni de joacă, nu se plictiseşte prea multă vreme. Îmi mijesc ochii şi văd cocoţată acolo  o pisică, o privesc de aici din patul meu aşezat dincolo de sticlă. Pisica aia smotocită se pare că-i a mea. Zic: ei, să fie! Acum cinci minute am suit-o în pod să doarmă în fân. Mă ridic, dau la o parte sticla ce mă desparte de lună. Plec să-mi salvez pisica vărgată! Zis şi făcut! În următoarea clipă mă trezesc ţinându-mă strâns de colţul de sus al lunii. Nu prea ştiu cum o să ne dăm jos de aici, îi zic pisicii. Ea, îmi răspunde că aş putea să mă întorc în pat. - A promis că îmi dă drumul când o fi rotundă. - Dar, nu aş vrea să te las atât de mult timp singură pe lună. - Hai, poate om avea noroc şi ne suim pe un nor pufos. Prinzându-şi mustăţile între lăbuţe... îmi aruncă un d`accord - Măi să fie! Tu te-ai franţuzit...îi zic... text and drawing by laura ]]> fr 2008-05-25T21:54:41Z http://www.pirate-artmag.com/article-18789608.html   pe asfaltul luxuriant al imaginatziei tale de bucurestean  nemaiiubit au cazut toti ingerii  care survolau cu un sbor timid bucurestiul iubit.eram treaz,i-am prins cu pensula in poza:un par un,deux par deux..la vie s'arrete pur un pretiosso secunda,sarutul de adio,muuuuuuah! text and images by rené rené is a pirate.he lives and works near the black sea. ]]> fr 2008-04-16T15:14:06Z http://www.pirate-artmag.com/article-18772894.html                                                                                                               photos by Cristina Toma the golden suzeta was ordered by the baby's parents in Turkey. ]]> fr 2008-04-16T14:57:12Z http://www.pirate-artmag.com/article-18705577.html ...poate ca nici n-ar fi asa mare branza. Aproape că nu mai pot scrie cu stiloul un poem. Dezumanizat de tastaturi, LCD-uri şi mouses, Privesc cu nostalgie clipele din trecut Când stăteam aplecat la masa mea de scris, Înconjurat de cărţi, de pixuri şi de toate iluziile Pe care le ţeseam despre viaţă. Părea atât de bine, la acea oră, când greşeam câte un cuvânt, Să fi avut tastele „Backspace" sau „Delete", Dar astăzi îmi este dor de hârtiile mele pline de tăieturi. (De peniţele mele tocite, care ajunseseră să ungă hârtia Într-un mod minunat, îmi este cel mai dor...) (Iar pozele în sepia ale bunicilor, Apoi pozele mele, color, pe hârtie lucioasă, „de firmă", Zac în raft, neatinse de ani buni, ucise de cardul de 4 GB Din aparatul numeric şi de infinitele opţiuni ale lui Adobe Photoshop!) (Ironie definitivă: chipul meu de atunci este cu desăvârşire pierdut!) Nu am văzut Parisul. Dar l-am citit pe Hugo. Am bătut străzile Împreună cu Gavroche, Am fost în subteran, în reţeaua infernală de canale, Cu Jean Valjean, Iar acum dau „Click!" şi lumea întreagă este în camera mea, La masa mea de scris, falsă, încătuşată, lipsită de eroi. Poate se vor întoarce la noi acele timpuri minunate, Lipsite de telefoane mobile, de laptopuri şi de internet, De maşini, de oferte, de gadget-uri şi de viteză Şi vom petrece după amiezi liniştite şi simple, Povestindu-ne unul altuia ce am mai văzut, ce am mai auzit, Şi apoi despărţindu-ne, Bun prilej, iată, să ne scriem vederi sau scrisori... Care vor ajunge mereu cu întârziere... text and caligraphy by mihai alexandrescu ]]> fr 2008-04-13T20:40:13Z http://www.pirate-artmag.com/article-18700169.html                                                                                                             photo by luminitza                                                                                            comics by luminitza photos provided by Adriana Pelin I had the surprise to get some photos of my work projected on the wall of the Architecture University-Adrian Mincu ("La Fantana") with the occasion of Roll-Up Art Festival (I Love Bucharest), second Edition. Thank you, Mara for makeing happen such beautiful things in Romania (over 1000 international artists had participated) and thank you Adriana, for taking and the photos of the artistic event in such a cold rainy day. ]]> fr 2008-04-14T12:18:10Z http://www.pirate-artmag.com/article-18588249.html                                                                                                                photo by ioana pitca   despre ordine si despre linistea care iti apare in fata ochilor cu foarte mare claritate. Ma sperie. Simt asta ori de cate ori trec pe inserat prin dreptul vitrinelor vieneze. Birouri, lampi, scaune de frizer, covoare facute sul, cratiti si tigai, peruci, oroloage si ceasuri bratara. Primele dati priveam toate obiectele alea insa m-am invatat eu minte - eu, care sunt o persoana extrem de anxioasa - iar acum le privesc asa, cu coada ochiului si imediat intorc repede capul si o iau la goana. Imi arata prea mult din viata unui om, dar nu ca intr-o fotografie facuta intr-o zi insorita sau ca intr-un jurnal ci ca agenda anului ce vine in care detalii viitoare sunt puse la punct bine. Oamenii care lucreaza aici nu se sperie niciodata de amalgamul asta de obiecte care ii asteapta zi de zi, pregatindu-le in amanunt viata? ma intreb eu - eu care nu m-am simtit niciodata asteptata de vreun obiect, eu care n-am lucrat niciodata. La Viena, cum se face ora 6 cum caut sa ma adapostesc. text by diana   ]]> fr 2008-04-09T14:25:57Z http://www.pirate-artmag.com/article-18479629.html photo by dacian groza Aceasta e o curgere de balcoane. Se vede clar forma, o văd ca pe o înlănţuire total aiurea. Un fel de fundal ce trebuie să fie aşa, pentru ca nimic din ceea ce suntem să nu se dărâme. Ce credeai că-ţi răzbate prin minte, omule, când ai făcut asta? Când blocul e de fapt un hotel, când ai simţit nevoia să unoformizezi lumea? S-o împroşti cu decoruri abundent de simetrice, scârbit de atâta neregularitate? Natura e vie acolo, undeva în spatele fiinţei tale şi tu ştii foarte bine, că neuronii se împânzesc pentru a-ţi spune ceva. Asta nu e nici măcar o imitaţie ieftină. E doar un loc, creat de tine pentru a oferi odihnă altora. O deconectare de la excesivul mundan. Căci în capul meu acesta este un hotel, în care nu-şi au loc capetele de cerb. Cerbul te-ar întreba poate ce ai făcut cu restul corpului său şi de ce ai vrut să-l faci trofeu. Tu n-ai avea răspunsuri care să ajungă la logica sa. Care să-i justifice decapitarea. El se ştie făcut cu un rost, dar doar undeva foarte adânc în inima sa animalică. El nu ştie decât că-şi vrea pădurea, alergarea şi căprioară înapoi. Tu eşti omul, vănătorul, constructorul, cel cu uniformizare. Nu te va urî niciodată, căci nu cunoaşte sentimente aşa de meschine. Când te gândeşti că furi sensul altora de a fi, atunci următorul pas e săritura în gol. În zborul tău vei vedea betonul simetric, vei pluti peste liniile perfecte, iar căderea va fi absurdă.   text by ana petrescu ]]> fr 2008-04-05T21:25:04Z http://www.pirate-artmag.com/article-18335923.html Je photographie les gens dans la ville. Je cherche des visages dans la foule; des visages qui me parlent. Je les saisis sans qu'ils s'en aperçoivent. Je capture des instants où ils s'abandonnent , où ils se croisent. Mes photographies sont des coupes dans le réel; des moments de la réalité que l'on n'a pas le temps de percevoir,  parce que l'on est dans un espace urbain. Je fige les personnages par la lumière qui tombe sur eux; l'espace autour est sombre. Ils semblent surgir de nulle part; la lumière violente sur leurs visages les éclaire; pour un instant ils existent; ils sortent de la foule anonyme; ils portent dans leurs mouvements et leurs attitudes les traces de la ville.   text and photos by stefan mihalachi   ]]> fr 2008-04-01T09:50:41Z http://www.pirate-artmag.com/article-18228293.html Cand aveam vreo 4-5 ani aveam o perna rosie - IUBITA o chema - de care eram nedespartita. Tanjeam dupa ea, sufeream dupa ea. Nu suportam sa o vad imbracata. Atarnand cu un colt de mana mea mergea peste tot dupa mine, in vacante, in unele vizite, la spital. Atunci am fost cel mai aproape de a intui ce inseamna sa-ti descoperi contrapartea intr-un obiect. Acum cateva zile mi-am amintit de toate astea. Stateam pe jos cu o roseata ciudata in piept si priveam o geanta asezata pe scaun, geanta bunicii mele, geanta cu care mai apoi am inmormantat-o pe bunica mea. A fost straniu sa descopar acolo lucruri care nu se mai vad, la inceput mi-a fost greu sa ma uit la ele, nu am intotdeauna atitudinea potrivita, de cele mai multe ori prefer sa ma ascund, dar dupa un timp am prins cum sa le privesc. Ca sa nu uit: Cum bunica mea ma striga nunuca si alerga cu mine prin casa. Cum am prins fotbalul si tablele alaturi de bunicul. Nu imi explica niciodata regulile, ma lasa sa le descopar - ce e ala un otzaid? uita-te si ai sa pricepi. ce-i un oftait? tacere aha, deci ala-i un ofsaid - cea mai buna lectie. Am crescut cu basme vechi romanesti pe care nu le-am mai auzit de atunci si printre creioane colorate. Le imprastiam in sufragerie si le dadeam caractere si destine. Imi jucam opera soap in fiecare seara. Pe peretii apartamentului lor mi-am mazgalit primul blog cu desene ganduri si versuri te-am vazut mi-ai placut/ ce ramane de facut/ nu gresesti/ sa-mi spui ca ma iubesti. Bunica mea era patimasa si tipa in enervari de scurta durata. Bunica mea l-a injurat pe soricelul care s-a ascuns in camara cu dulceturi. Bunicul meu juca fotbal si la pensie si il iubea pe Lacatus. In unele zile sunam la numarul de telefon al clubului Steaua pentru a-i auzi vocea insa doamnele care raspundeau imi ziceau ca-i ocupat. Tragedia minora a copilariei mele asta a fost, ca nu am vorbit la telefon cu Lacatus. Bunica mea facuse o pasiune pentru Bobby Ewing si se supara cand ii ziceam ca-i urat bunico. Bunica mea tinea cura de slabire si ma ruga din cand in cand sa-i iau un ruj. Era roscata si-avea ochii verzi. Bunica mea ma sfatuia sa ma marit cu-n fotbalist sau macar sa-mi fac copilul fotbalist sau sa am un prieten care sa ma conduca seara dupa teatru acasa si ai un prieten ca sa nu mai vii singura seara de la teatru? ma tot intreba. Si facea niste prajituri bune cu cacao si nuci dupa o reteta secreta pentru vecini si profesoare, dar in special pentru mine. Facea atatea lucruri de dragul meu. Imi dau seama cat de pustiu s-a facut in jurul meu cand ma gandesc cat de putini oameni au mai ramas care sa tina la mine. Am emotii pentru tine, sa ma suni sa-mi spui ce ai facut. text by diana photo by dacian groza ]]> fr 2008-03-29T11:20:17Z http://www.pirate-artmag.com/article-18156134.html I remember a movie I've seen some time ago, many of you may not remember the title "What dreams may come". Artists don't matter this time, but the idea of the movie, the quintessence of the end...and start...and end of our life was that you could create and imagine your own Paradise, once you pass somewhere else...This is my Paradise, with the sound of the seagulls, waves blasting along the coast and the big seashell close to my ear that brings the past and future sound of eternity...the smell of seaweed baking on the seashore...the salty wind...the grainy sand that you feel between your toes...the marvelous golden hues of the sun setting against a pink sky...and the peacefulness and floating energy ...this is how I imagine my Paradise.... text & photos by adriana pelin ]]> fr 2008-03-27T10:43:24Z