Mercredi 9 avril 2008
despre ordine
si despre linistea care iti apare in fata ochilor cu foarte mare claritate. Ma sperie.
Simt asta ori de cate ori trec pe inserat prin dreptul vitrinelor vieneze. Birouri, lampi, scaune de frizer, covoare facute sul, cratiti si tigai, peruci, oroloage si ceasuri bratara. Primele
dati priveam toate obiectele alea insa m-am invatat eu minte - eu, care sunt o persoana extrem de anxioasa - iar acum le privesc asa, cu coada ochiului si imediat intorc repede capul si o iau la
goana. Imi arata prea mult din viata unui om, dar nu ca intr-o fotografie facuta intr-o zi insorita sau ca intr-un jurnal ci ca agenda anului ce vine in care detalii viitoare sunt puse la punct
bine. Oamenii care lucreaza aici nu se sperie niciodata de amalgamul asta de obiecte care ii asteapta zi de zi, pregatindu-le in amanunt viata? ma intreb eu - eu care nu m-am simtit niciodata
asteptata de vreun obiect, eu care n-am lucrat niciodata.
La Viena, cum se face ora 6 cum caut sa ma adapostesc.
text by diana