There’s something terrific about thinking. Imprastiate gandurile mele stau, flamande, asteptand ceva care sa le ordoneze si sa le puna pe fagasul corect. In dreams it reveals to me. Conscious, I sit and stare in blank.
In fata mea,Macaroane capilare de Victor Brauner; ma afund si mai tare.
Am visat dimineata aceasta ca eram La Teatrul National din Bucuresti si ca, plictisita fiind peste masura de piesa pe care o vedeam, am inceput sa ma sarut cu necunoscutul din stanga mea.
Printre randuri, pe scena, plin de maci.
La sfarsitul piesei macii au prins aripi si au zburat prin sala. Unele cucoane dadeau agitate din maini, copii sareau sa le prinda, femei guralive incercau sa ii scoata din par, unul din maci se feri fixandu-se sub breteaua sutienului meu. ***
Cu cateva saptamani in urma citisem in Jurnalul lui Neruda: "macii erau pentru mine niste fluturi mari care nu invatasera inca sa zboare".
Nu ma asteptam ca aceste cuvinte sa poposeasca in imaginatia mea pentru a se preschimba mai tarziu in imagini. Ca un alchimist inconstientul absoarbe, manuieste, cauta proportii varsand produsul in recipientele visului.
text by diana
photo by june
Commentaires
Aucun commentaire pour cet article