Mercredi 27 février 2008
Primul loc care imi vine in minte este salonul de coafura cu tapetele lui colorate, cu foarfece de trefla zbarnaind si cu aburi de fixativ. Nu m-as mira sa o vad pe Alice cocotata pe un
scaun inalt stranutand de la un pamatuf, invatand o clasa de bigudiuri sa zboare doar prin indreptarea foehnului inspre ele sau cautand sa descopere cum functioneaza si pentru cine functioneaza
fiecare lucru in parte.
Un ceva al saloanelor de coafura m-a fascinat inca din copilarie (si continua sa ma fascineze). S-ar putea sa fie senzatia pe care mi-o lasa, de miraculos imbibat in viata de zi cu zi. Este ceva ireal la aceste saloane de coafura; asa cum sunt, stereotipizate la maxim, inabusa orice urma de real prin transformarea oamenilor si lucrurilor in imagini. Zambete care dezvaluie multi dinti, coafuri stridente, o cochetarie prea evidenta, pupici zgomotosi aruncati pe obraji, all very much like a pop art work.
text by diana
photos by loll willems, retouchées by june
Un ceva al saloanelor de coafura m-a fascinat inca din copilarie (si continua sa ma fascineze). S-ar putea sa fie senzatia pe care mi-o lasa, de miraculos imbibat in viata de zi cu zi. Este ceva ireal la aceste saloane de coafura; asa cum sunt, stereotipizate la maxim, inabusa orice urma de real prin transformarea oamenilor si lucrurilor in imagini. Zambete care dezvaluie multi dinti, coafuri stridente, o cochetarie prea evidenta, pupici zgomotosi aruncati pe obraji, all very much like a pop art work.
text by diana
photos by loll willems, retouchées by june
Commentaires
Aucun commentaire pour cet article